Ideea de sisteme de incalzire nu a aparut in era moderna, ci mai degraba in era preistorica, cand romanii incalzeau aerul de sub pardoseala cu ajutorul focului, prin canale special create. Incalzirea in pardoseala functioneaza pe principiul ca orice corp devine cald daca inertia termica este mai mare decat a aerului, cedand treptat caldura stransa astfel incat ca la final sa se obtina un confort maxim in camera. Sursa de caldura se poate amplasa in diverse zone ale incaperii: prin pereti, plafon sau radiatoare. Toate zonele descriu aceeasi curba termica in raport cu inaltimea si temperatura camerei. Daca comparam aceasta curba termica cu curba termica ideala pentru om, atunci sistemul de incalzire in pardoseala este sistemul cu cea mai apropiata curba termica de cea ideala pentru confortul termic al omului.

Sistemul de incalzire in pardoseala este cel mai bun sistem pentru corpul omenesc, din punct de vedere al confortului obtinut. Putem adauga faptul ca sistemul este extrem de estetic cu incaperea in sine deoarece intregul sistem se afla sub pardoseala, iar ochiul nu observa decat termostatul, care trebuie sa stea la suprafata pentru a supraveghea temperatura.

Sistemele de incalzire in pardoseala se impart in 2 categorii din punct de vedere al tipului de agent folosit:
•  sisteme electrice de incalzire in pardoseala (cabluri electrice)
•  sisteme ce contin un agent termic de incalzire in pardoseala (tevi cu agent termic, apa incalzita de o centrala termica)

Sistemele electrice pentru incalzirea in pardoseala ofera posibilitatea incalzirii locuintei, comparativ cu sistemele pe baza de agent termic ce nu poate oferi o acoperire totala a necesarului termic. Pentru sistemele din urma este nevoie de utilizarea unor sisteme de incalzire suplimentare.